"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" - Ioan ( XIV, 6 )
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata

Plansurile Sfantului Efrem Sirul

Marime text

Plansul de marti seara - Sfantul Efrem Sirul

Vai mie, in ce fel de osanda stau, in ce fel de rusine zac? Nu este omul meu cel ascuns precum cel vazut. Pentru nepatimire vorbind eu, cugetarea rusinoaselor patimi intru mine este ziua si noaptea. Pentru curatenie graind si scotand cuvinte, pentru inversunare gandesc.

Vai mie, ce fel de cercare imi este mie gatita! Cu adevarat, cu chipul bunei-credinte sunt imbracat, iar nu cu puterea. Cu ce fata ma voi apropia la Domnul Dumnezeu, Cel ce cunoaste cele ascunse ale inimii mele?

Atator rautati vinovat fiind, ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din Cer si sa ma arda pe mine, precum oarecand pe cei ce au adus foc strain in pustie, iesind foc de la Domnul, i-a ars pe dansii.

Dar eu ce voi astepta, cel ce cu multa nemasurata greutate de pacate sunt infasurat? S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel bine-credincios, s-a intunecat gandirea mea. Pururea ma intorc ca un caine la a sa varsatura.

Nu este intru mine indrazneala catre Cel ce cearca inimile si rarunchii; nu este intru mine cugetare curata; nu este intru mine lacrima intru rugaciune. Chiar daca voi suspina, doar imi racoresc fata cea intru rusine cufundata. Imi voi bate pieptul, lacasul patimilor, pravalia gmdurilor celor rele.

Slava Tie, unule indelung-rabdatorule, slava Tie, unule bunule, Slava Tie, facatorule de bine al sufletelor si al trupurilor noastre. Mari si multe sunt indurarile Tale peste noi, pacatosii, Doamne!

Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie «Doamne, Doamne» si nu fac voia Ta, pentru solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, pentru solirile tuturor celor ce bine au placut inaintea Ta.

Ca Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine; Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne, si ma voi vindeca. Ca de nu vei zidi Tu, Doamne, casa sufletului, in zadar s-au ostenit ziditorii. Caci ma gatesc catre impotrivirea patimilor cand ma socotesc cu dansele, dar reaua mestesugire a balaurului imi slabanogeste taria sufletului meu prin dulceata; si, nefiind cineva care sa ma sileasca, ca un robit ma trag de dansele.

Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde, si mireasma focului, inca tanar fiind, ma trage pe mine catre foc. Iarasi ma pornesc sa mantuiesc pe cel ce se cufunda, si din neiscusinta impreuna cu dansul ma cufund. Cert pe cel bolnav, orb fiind eu. Doctor al patimilor voiesc sa ma fac eu, ticalosul, insumi eu fiind robit de dansele.

Lumineaza-mi, Doamne, ochii inimii mele, ca sa cunosc multimea patimilor mele. Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane, si sa lumineze gandirea mea cea intunecata si, pentru necunostinta mea, cunostinta Dumnezeiasca sa salasluiasca intru mine; ca la Tine nici un cuvant nu este cu neputinta.

Tu, Doamne, marea cea neumblata ai facut-o bine calatorita norodului Tau oarecand. Tu din piatra vartoasa apa ai scos norodului Tau celui insetat. Tu singur pe cel cazut intre talhari l-ai mantuit cu bunatatea Ta.

Milostiveste-Te, Doamne, pentru multa bunatatea Ta, spre mine, cel cazut intre talhari si legat cu legatura de reaua cugetare. Nimeni nu este care poate sa vindece durerea sufletului meu, fara numai Tu, Doamne, Cel ce stii adancurile inimii mele.

De cate ori am pus, ticalosul, intru sine-mi hotar si ziduri am zidit intre mine si pacatul meu cel fara de lege si intre cei impotrivnici care asupra-mi navalesc cu razboi; si gandirea mea hotarele le-a trecut si zidurile le-a surpat, pentru ca hotarele nu au intarire frica Celui mai bun si zidirile nu sunt intemeiate pe pocainta cea curata.

Cine nu va plange pentru mine, ca pentru o mica dulceata focul cel fara de sfarsit l-am dispretuit si imparatia cea vesnica nu m-am silit sa o dobandesc? Am robit patimilor eu, ticalosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am facut dobitocesc si nu pot sa caut catre Domnul cel milosard.

Am fost impodobit oarecand cu darurile cele de bogatie facatoare, iar acum saracia patimilor am iubit-o. Strain m-am facut de faptele bune, in tara departata a rautatii ducandu-ma. Pe jumatate sunt mort, prea scurta ramasita de viata avand.

Plangeti-ma, Cuviosilor si Dreptilor, pe mine, care in patimi si in pacate sunt cuprins; plangeti-ma, lucratorii infranarii, pe mine, care sunt indracit cu pantecele si iubitor de dezmierdari; plangeti-ma, cei miluiti si cunoscatori cu dreapta socoteala, pe mine, care am fost miluit si am intaratat pe Cel ce m-a miluit.

Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit viata imbunatatita, pe mine, cel ce cu chipul sunt imbunatatit, iar cu lucrurile patimas si nebagator de seama; plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor.

Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavarsita catre Dumnezeu si catre aproapele aveti, pe mine, care cu cuvintele iubesc, iar cu lucrurile departe de dragoste stau; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit rabdare si sunteti purtatori de roada, pe mine, cel nerabdator si neroditor; plangeti-ma, cei ce fara de rusine va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la inaltimea Cerului.

Plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit blandete, pe mine, cel ce sunt strain de aceasta; plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, cel nemiluit; plangeti-ma, cei smerit-cugetatori, pe mine, cel inalt-cugetator si mandru.

Plangeti-ma, cei ce neagoniseala Apostolilor v-ati agonisit, pe mine, cel impatimit de materie si insarcinat; plangeti-ma, cei credinciosi si intariti cu inima catre Domnul, pe mine, cel indoit la suflet, si putred, si netrebnic; plangeti-ma, cei ce plansul l-ati iubit si rasul l-ati urat, pe mine, cel ce am iubit rasul si am urat plansul.

Plangeti-ma, cei ce aveti in minte Judecata cea de dupa moarte, pe mine - cel ce marturisesc ca o pomenesc, si cele impotrivnice le lucrez; plangeti-ma, mostenitorii imparatiei Cerurilor, pe mine, cel vrednic de gheena focului.

Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletul cel inviforat; intru acelea care puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu, ajutati-mi. Caci stiu ca, daca veti ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu, toate se vor ierta noua pentru noianul bunatatii Sale.

Si, precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi, cei vrednici, sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a pacatosului, ca nu am indrazneala, pentru multe pacatele mele. Lucru al vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a soli pentru cei pacatosi, iar lucrul lui Dumnezeu este a-i milui pe cei deznadajduiti.

Sfintilor ai lui Dumnezeu, rugati-va imparatului pentru cel robit; rugati-va Pastorului pentru oaie; rugati-va Vietii pentru cel mort, ca sa trimita darul Sau si sa-mi intareasca lesne-alunecarea smeritului meu suflet.

Cad la indurarile bunatatii Tale, Stapane al tuturor. Primeste rugaciunea pacatosului; indulceste sufletul amarat de pacat; impartaseste celui insetat din izvorul vietii si ma povatuieste pe mine la calea vietii; baga-ma pe mine pe usa cea imparateasca, ca un stapan pe robul sau, ca sa ma slobozesc de robia patimilor celor necinstite, caci se tine legata inima mea ca intr-un lant de fier. Sa ma intampine pe mine indurarile Tale, Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, mai inainte de a ma trage cu cei ce lucreaza faradelegea. Acolo se vor descoperi cele intru intuneric si cele intru lumina lucrate de mine.

Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde cand ma vor vedea pe mine osandit cei ce ma socotesc acum ca sunt fara de prihana! Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o eu, ticalosul, si patimilor m-am supus!

Vai mie, suflete! Cum se innegreste soarele cu negura patimilor mele! Cum se strica viata de moarte! Cum nu se pierde negura cu venirea de fata a razei! Cum alegem stricaciunea in locul nestricaciunii! Cum ne-am framantat, suflete, in pamant cu patimile! Haina cea de Dumnezeu tesuta am netrebnicit-o si nevrednica de nunta cea imparateasca am facut-o. De buna voie ne-am vandut pacatelor. Vrajmasului vietii noastre robi ne-am facut.

Ce vei zice Judecatorului in ziua aceea infricosata si groaznica? Am flamanzit pentru Tine, sau am insetat, sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Sau Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu?

Cu indrazneala totdeauna striga Dascalul: Primeste, cel ce esti intru stapanire, fraul; cel intru robie, cinstea cea intocmai; saracule, bogatia cea nejefuita. Pentru ce nu vrei slobozenia, ci stramtorarea? Pentru ce astepti vreme, iar nu gand? Pentru ce esti prieten celui viclean, si nu ai dor de mantuire? Pentru ce nu ajutam firii, avand vreme?

Pana inca esti domn al gandurilor tale; pana nu se osteneste trupul si cugetarea; pana nu intru puterea altora zace binele tau; pana aratat iti este tie darul, iar nu cu indoiala, si de adancul inimii tale darul se apuca; pana cand lacrimile tale sunt vestiri pentru iesirea ta: intampina, stai vitejeste impotriva patimilor impreuna cu ajutorul lui Dumnezeu la razboi; fa vitejie asupra lui Goliat, sa nu apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca mai-nainte ucigasul, ca nu cineva din silitorii si din rapitorii imparatiei sa te incuie pe tine afara.

Sa ne temem si sa ne pazim cu toata strajuirea, ca sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii noastre. Caci daca marturiile cele catre oameni le intareste Dumnezeu cand in vazul tuturor s-au luat, cata va fi primejdia fagaduintelor acelora ale carora noi ne vom afla calcatori, si nu numai ai celorlalte pacate, ci si cand pentru insasi minciuna vinovati vom fi adevarului, si mai ales cand nu va mai fi a doua nastere din nou, nici plasmuirea din nou, nici asezare la starea cea dintai.

Cumplit lucru este dupa ce a trecut targul, atunci a cauta negutatoria. Cumplit lucru este sfatuirea de pe urma si atunci a simti paguba, ca nu este dezlegare a pagubei dupa ducerea cea de aici si dupa amara incuiere si pecetluire a celor lucrate de fiecare.

Ca vamesul suspin, ca si desfranata lacrimez, ca talharul slobod glas, ca fiul cel curvar strig catre Tine, iubitorule de oameni, Hristoase, Mantuitorul lumii, Lumina cea adevarata: intareste sufletul meu cel slabit care s-a slabanogit cu betia dezmierdarilor. Tamaduieste bubele acestuia si abaterile mintii mele. Spala-l pe acesta, care s-a innegrit cu putreziciunea pacatului, cu cinstitul Tau Sange.

Acum este vreme bine primita, acum zi de mantuire. Cu multimea milei Tale intoarce-ma, Unule indelung-rabdatorule, si ma izbaveste de toata desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda desavarsit cuptorul patimilor, ci cu roua milei Tale stinge-l pe dansul.

Vai mie, ca mi-ai daruit mie, Doamne, luminarea cunostintei si eu o lepad pe aceasta! Vai mie, ca totdeauna m-am bolnavit si ma slabanogesc, si neincetat ma cerceteaza pe mine darul Tau si ma vindeca pe mine, si in tot ceasul am lepadat si lepad daruirea tamaduirilor lui!

De cate daruiri, Stapane, m-ai umplut pe mine, pacatosul, si de-a pururea imi daruiesti, si eu, netrebnicul, sunt nemultumitor si nerecunoscator cu voirea! Totdeauna ma indulcesc de darul Tau, totdeauna ma luminez, adeseori ma intaresc, si totdeauna il lepad si intru amaraciunea mea iarasi ma schimb.

Imi aduci aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele vesnice si ma tragi pe mine totdeauna catre viata, ca sa ma mantuiesc, iar eu intru indaratnicia mea raman de-a pururea. Pentru aceasta nu voi avea nici un raspuns acolo.

Bat ca sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne. Starui rugandu-ma, ca sa imi dobandesc cererea. Ca un fara-de-rusine, caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra mea, razvratitului. Izbaveste-ma de pacatele cele ce m-au inconjurat, sanatos facandu-ma sa ma scol din patul pacatului celui de stricaciune facator.

Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul rau, mai inainte de a ma apuca sfarsitul; ca sa gasesc dar inaintea Ta in ceasul mortii si al despartirii; caci in iad, cine se va marturisi Tie? Albeste-mi vesmantul cel intinat mai inainte de a-mi veni porunca cea infricosata si a ma lua pe mine ne-gata si rusinat.

Izbaveste sufletul necajit din gura leului si mantuieste-l pe dansul cu darul, cu indurarile si cu solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, si ale tuturor Sfintilor, ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

Plansul de miercuri seara - Sfantul Efrem Sirul

Dorul ma sileste pe mine a grai catre Dumnezeu, iar nevrednicia mea imi porunceste a tacea. Durerile ma silesc pe mine a cuvanta, iar pacatele mele a tacea ma indeamna. Sufletul meu durere patimeste si ochii mei lacrimi poftesc.

Pacatuit-am, suflete, pocaieste-te. Caci iata, zilele noastre ca umbra trec. Infricosate si groaznice locuri va sa treci, suflete al meu, nu dupa mult. Nu intarzia, amanand zi de zi a te intoarce catre Domnul.

Umileste-te, suflete al meu, umileste-te pentru toate bunatatile cate le-ai luat de la Dumnezeu si nu le-ai pazit. Umileste-te pentru toate cate le-ai lucrat si Dumnezeu indelung a rabdat pentru tine, ca nu intru intunericul cel mai din afara sa te dai inaintea infricosatului Divan al lui Hristos.

Vai mie, pacatosului, ca am spurcat si de-a pururea spurc curatia inimii mele prin trandavia mea! Lenevirea si pregetarea mea a rusinat indrazneala inimii mele, si pofta cea rea imi porunceste mie ca un stapan robului, si eu indata, ca un prunc cu frica, asa o ascult. Ma rataceste pe mine si eu ma indulcesc.

Vai mie, Doamne, ca darul Tau ma trage pe mine la viata, iar eu mai vartos pe moarte o voiesc. Intocmai de o cinste cu ingerii Te sarguiesti a ma face, iar eu intru indaratnicia mea pe sine-mi ma micsorez.

Inmultitu-s-au pacatele mele, Doamne, si de-a pururea se inmultesc, si nu este margine intru multimea lor. Si cine va plange pentru mine sau se va ruga? Insuti Tu singur, Mantuitorul meu, de a Ta bunatate indemnat fiind, cauta cu mila spre mine, cel deznadajduit.

Cum Te voi ruga pe Tine, Stapane, ca gura mea am umplut-o de ocari? Sau cum Te voi lauda pe Tine, ca constiinta mea s-a spurcat? Sau cum Te voi iubi pe Tine, ca m-am umplut de patimi? Sau cum se va salaslui intru mine adevarul, ca cu minciuna pe sine-mi m-am ocarat?

Sau cum Te voi chema pe Tine, ca poruncile Tale nu le-am pazit? Ca dupa ce am luat cunostinta adevarului m-am facut vatamator, lovitor, pentru cele lesne de aflat luptator, asupra vecinilor zavistuitor si aspru, intru cugete rele hranindu-ma, nemilostiv spre saraci, minios, impotriva graitor, iubitor de pricire, lenevos, iutos, de haine impodobitor.

Si inca si acum cu atat mai mult ma aflu intru ganduri spurcate, intru intaratari, intru iubire de sine-mi, intru lacomie de pantece, intru iubire de dezmierdari, intru slava desarta, intru mandrie, intru voire rea, intru graire de rau, intru mancare pe ascuns, intru trandavie, intru iubire de pricire, intru manieri.

Nimic fiind, ma socotesc pe sine-mi ca sunt ceva. Mintind de-a pururea, asupra celor mincinosi ma ingreuiez. Spurcand Biserica lui Dumnezeu cu ganduri curvesti, asupra curvarilor hotarasc. Judec pe cei ce gresesc, insumi de greseli plin fiind. Judec pe ocaratori si pe hoti, insumi fiind hot si ocarator.

Luminat ies, tot fiind necurat, in biserici si la mese intaiul voiesc sa stau. Vad monahi si ma falesc. Vad monahi si ma trufesc. Muierilor vesel a ma arata poftesc si bogatilor bine-credincios, si inaintea strainilor inaltandu-ma, si intre ai mei cu minte si intelept, si intre cei intelepti mai desavarsit, si catre cei bine-credinciosi ca un mai-intelept; iar pe cei fara de minte si neinvatati ca pe niste dobitoace ii defaim.

Daca voi fi ocarat ma departez; daca voi fi cinstit, ma urasc. Daca dupa dreptate mi se cere, ma judec, si pe cei ce-mi graiesc cele adevarate ca pe niste vrajmasi ii socotesc. Mustrat fiind, ma manii, si, nefiind lingusit, ma ingretosez.

Nu voiesc a cinsti pe cel vrednic, si, nevrednic fiind, cinstiri cer. Nu voiesc a ma osteni, si, daca nu imi slujeste mie cineva, ma manii asupra lui. Nu voiesc a merge impreuna cu cei ce lucreaza, si, daca nu-mi ajuta mie cineva, il graiesc pe dansul de rau, ca pe un mandru.

Intru nevoi nu cunosc pe fratele, iar cand este sanatos il cercetez pe dansul. Pe cel bolnav il urasc, si, bolnav fiind eu, voiesc sa fiu iubit. Pe cei mai mari ii defaim si pe cei mai mici ii trec cu vederea.

Daca ma voi stapani pe sine-mi despre pofta cea necuvantatoare, ma maresc in desert. Daca voi ispravi priveghere, cu nesupunere si cu impotriva graire ca intr-o cursa ma prind. Daca ma voi infrana pe sine-mi de bucate, intru ingamfare si intru trufie ma inec. Daca intru rugaciune voi starui, de manie si de urgie ma biruiesc. Daca intru fapta buna pe cineva voi vedea, eu nu rabd.

Toate cele dulci ale lumii le-am trecut cu vederea, dar de pofta cea desarta a lor nu ma departez. Daca voi vedea parte femeiasca, ma stralucesc. Din afara ma fac smerit-cugetator, iar cu sufletul inalt-cugetator.

Cu parerea sunt cum as fi neagonisitor, iar cu gandul de boala multei agonisiri bolesc. Si pentru ce trebuie vremea a o cheltui? Caci cu parerea m-am lepadat de toate, si cu adevarul iarasi cele ale lumii le cuget.

Nu mai zic despre caile cele mojicesti la biserica, zabovirile cele cu de-adinsul, barfirile cele dintru adunari, nascocirile gandurilor, pomenirile cele desarte, bunele vorbiri de la masa, nesatiul darilor si luarilor, impartasirile din greselile cele straine, pricirile cele pierzatoare.

Aceasta este viata mea. Cu atatea rele ma lupt impotriva mantuirii mele, si trufia mea si slava mea desarta nu ma iarta ca sa-mi privesc ranile mele, ca sa ma vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Cu atata gloata de pacate vrajmasul ma lupta pe mine si, intru acestea cautandu-ma si aflandu-ma eu, ticalosul, slava de sfintenie trag asupra-mi.

Intru pacate petrecand, ca un drept voiesc sa fiu socotit. Numai una aceasta dare de raspuns pentru toate am, ca «diavolul m-a sfatuit pe mine la acestea»; dar nici lui Adam nu i-a folosit raspunsul acesta.

Ma plec sa cred ca acela l-a sfatuit pe Cain; dar nici acesta nu a scapat de hotarare. Si ce voi face cand ma va cerceta pe mine Domnul? Nu este nici o dare de raspuns pentru lenevirea mea.

Ma tem sa nu mi se intample sa fiu si eu dintre aceia de care a zis Pavel ca sunt vase ale urgiei, pe care asemenea ii are diavolul parte a sa; pe care, pentru nebagarea lor de seama, in patimi de necinste i-a dat Dumnezeu. Deci frica-mi este ca nu cumva o hotarare ca aceasta si asupra mea sa scoata.

Doamne, mie, pacatosului, mi-ai pus pocainta. Vrand sa ma mantuiesti pe mine, nevrednicul, viaza, datatorule de viata, sufletul meu cel omorat cu pacatele. Spala-mi orbirea cea impietrita a ticaloasei inimii mele si imi daruieste mie izvor de umilinta, Cela ce din coasta Ta cea curgatoare de viata ne-ai izvorat noua viata.

Cine nu va suspina? Cine nu va plange lepadarea mea? Inca cu adevarata lepadarea mea de lume nu m-am lepadat, si cu trufia sunt tinut; inca nu am gustat din nevointa, si cu slava desarta sunt legat; inca pragurile nu le-am vazut, si cele din launtru le nalucesc; invatatura faptei bune nu am cercat-o, si deja pe fratele il infrunt; inca la cunostinta adevarului nu am ajuns, si pe altii din mandrie ii invat.

Toate ti le-a dat tie prea-bunul Dumnezeu, o, suflete: cunostinta, pricepere, socoteala. Cunoaste-ti folosul. Cum tu socotesti a da lumini aproapelui, intunecat fiind? Fa-te tie doctor, suflete; iar de nu, plange-ti orbirea ta. Nici o pricina nu ai pentru lenevirile tale. Trezveste-te, privegheaza, suflete, suspina, lacrimeaza si spala-ti prin postire sarcina cea grea a pacatelor tale.

Dumnezeule cel preainalt, Care singur ai stapanire peste viata si peste moarte, daruieste-mi mie, pacatosului, in ceasul acela al infricosatei Tale veniri, indurarile Tale cele multe, ca sa nu fiu gasit acolo, inaintea strasnicului Tau Divan, ocara si rusine mare privitorilor: ingeri, arhangheli, prooroci, apostoli, patriarhi, mucenici, postnici, si tuturor dreptilor.

Ci aici, unde m-am indulcit de dulceata pacatului, pedepseste-ma, Mantuitorul meu, ca un Parinte milosard si iubitor de fii, si acolo iarta-mi mie ca un Dumnezeu ceresc singur fara de pacat.

Tot pacatul l-am lucrat eu, osanditul. Pe toti i-am intrecut cu inversunarea. Vinovat sunt muncii si, de ma voi grabi sa ma pocaiesc, nu am lacrimi.

Vai mie, cu ce ochi voi vedea eu, pacatosul si trandavul, infricosatul acela Divan, la care sezand, Doamne, cele lucrate de mine le vei vadi! Te stiu pe Tine Judecator infricosat, intru slava Dumnezeirii venind, toate cele ascunse urmand sa le vadesti.

Toata viata mea eu, ticalosul, cu inversunare am cheltuit-o, totdeauna in mocirla dezmierdarilor tavalindu-ma. Toate greselile mele cele ascunse si cuprinderea pacatelor mele Tu le cunosti, Unule Ziditorul meu.

Nimeni asa, ca mine, nu s-a aratat lacas al pacatului. Nimeni asa, ca mine, nu a intaratat bunatatea Ta, Stapane, pornirilor rautatii urmand. Ci, precum esti noian al bunatatii, usuca-mi noianurile cele rele ale pacatelor mele; si, precum esti adanc al milei, arde de tot adancul pacatelor mele si sa nu-mi rasplatesti mie cu rasplatiri vrednice de cele ce am lucrat.

Sa nu ma osandesti pe mine in vapaia gheenei, ca nesuferita este urgia Ta, Doamne, peste noi, pacatosii. Cine dar va suferi ingrozirea ei? Caci focul nu se va stinge si viermele nostru nu se va sfarsi.

Teme-te de ingrozirea cea dintru tine, o, suflete. Leapada somnul cel greu al lenevirii si dormitarea cumplitei trandaviri. Aproape este sfarsitul. Langa usa - Judecata. Oare ce ne va intampina pe noi, dupa ce se va desparti sufletul de trup?

Adunati-va impreuna cu mine, Cuviosi si Drepti, cei ce cu nevointa cea buna v-ati nevoit; si, sau ca pe un mort plangeti-ma, sau ca de un viu si pe jumatate mort indurati-va, fiindca eu sunt plin de rusine si nu am indrazneala pentru pacatele cele facute de mine intru cunostinta.

Varsati peste mine mila voastra, ca peste un robit si ca peste un putrezit cu ranile. Miluiti-ma pe mine ca niste tainici ai milostivului Dumnezeu, Mantuitorului nostru, si cereti Lui ca in dar sa ma intoarca pe mine, ca sa nu ma aflu nevrednic in ceasul venirii Lui si ca sa nu aud acea infricosata hotarare: «Du-te de la Mine, lucratorule al nedreptatii; zic tie, nu te stiu pe tine».

Deci Te rog pe Tine, Lumina cea adevarata, Nasterea blagoslovitului Tau Parinte, Chipul Ipostasului Lui, Cel ce sezi de-a dreapta maririi Lui, necuprinse Fiule al lui Dumnezeu, necercate Hristoase, lauda si bucuria celor ce Te doresc pe Tine, veselia si desfatarea celor ce Te iubesc pe Tine, Viata mea, Lumina mea, Hristoase al meu: Sa nu ma treci cu vederea pe mine, cel defaimat, sa nu ma lepezi pe mine, cel urat, sa nu ma parasesti pe mine, cel osandit, ca foarte se veseleste vrajmasul meu cand pe sine-mi ma deznadajduiesc pentru ceata rautatii ce se pune asupra mea.

Intru aceasta numai se bucura, cand prin deznadajduire m-ar vedea pe mine robit; ci Tu, cu milosardia Ta, rusineaza nadejdea lui si ma smulge pe mine dintre dintii lui, si de la socoteala lui cea cu rau mestesug, si de la toata lucrarea lui ce se porneste asupra mea, ca intru multe a tabarat asupra mea.

Daruieste-mi mie, Doamne, luminare, ca sa cunosc mestesugirile impotrivnicului si ale uratorului de bine, ca nenumarate alunecari pune inaintea mea: sminteli, vatamare, multa agonisire, inaltare a veacului acestuia, dulceata trupeasca si multi ani in viata aceasta de acum; temere de nevointa, si pregetare la rugaciuni, si la cantarea de psalmi somn si odihna trupeasca. Pe cat acela se sarguieste spre a mea pierzare, pe atat eu, ticalosul, ma lenevesc si ma trandavesc; si pe cat acela pandeste, pe atat eu nu bag de seama.

Ia aminte, suflete, grijeste-te de constiinta. Nu lua aminte la greselile altora, ci mai vartos la ale tale. Nu lua aminte la aschia din ochiul fratelui si al aproapelui, ci cauta adeseori la barna ta.

Sarguieste-te, apuca inainte, impaca-te cu Hristos, Cel ce pentru tine S-a rastignit cu trupul. Caci, de ne-am fi judecat pe noi insine, n-am fi fost judecati acolo unde este osanda cea mare si neincetata.

Indura-Te spre mine, Doamne, pentru milostivirea Ta, si ma mantuieste pe mine, pentru singura bunatatea Ta, cu solirile Preacuratei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei, si ale tuturor Sfintilor Tai, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

Plansul de joi seara - Sfantul Efrem Sirul

Iata, iarasi cad la usile Stapanului meu, cucerindu-ma, rugandu-ma, inchinandu-ma si strigand cu frica; ca de folos este slugii a nu fugi de mainile Stapanului sau dupa ce a gresit Lui, ci mai vartos a starui langa Dansul.

Auzi, o, Stapane, suspinul meu si primeste graiurile cererii mele, pe care le aduc eu, pacatosul, cucernicindu-ma. Varsa peste mine, ticalosul, o mica picatura de intoarcere cu mila Ta, si lumineaza sufletul meu cu darul Tau, ca sa am putina osardie spre a ma indrepta pe sine-mi. Caci, de nu va lumina darul Tau sufletul meu, nu voi putea intelege impatimirea si lenevirea dintru mine.

Vai mie, ca, apucand mai inainte si pasune afland intru mine, pacatul ma innegreste si ma cufunda totdeauna si nu incetez eu, osanditul, a intarata pe Dumnezeu, netemandu-ma de focul acela nestins si necutremurandu-ma de muncile cele fara de moarte; caci obicei luand, pacatul ma trage pe mine intru pierzare cu totul.

Pe sine-mi adica ma mustru si nu incetez marturisindu-ma; ci iarasi raman intru cele rele. Privind, nu vad, fiindca, pocaindu-ma, gresesc. Nu ma ostenesc cu sufletul spre cunostinta celor facute de mine, ci pocainta mea o prihanesc.

Caci sunt ca un rob al pacatului si, nevrand, fac raul, si, ca un ostas al pacatului, lui ma supun; si, putand a fugi de dansul, m-am facut birnic al lui, fiindca a imparatit in mine obiceiul. Tainul trupului primesc, de patimi grijindu-ma.

Cunosc a mea mai inainte apucare a stricaciunii si ca un rob, cand mi se porunceste, indata o lucrez pe dansa. Fug de razboiul ce va sa fie si ca un caine legat cu fier ma intorc catre cel ce imi porunceste.

Urasc adica pacatul, fug de faradelege, si raman in patima; caci ma Stapanesc, fricosul, si nevrand, de dulceata. Am slujit firii de nevoie si izvoraste asupra mea pacatul, cumparandu-mi voirea. S-au revarsat asupra mea patimile, fiindca gandul l-am unit cu trupul si despartire nu primeste.

Ma sarguiesc sa-mi schimb voirea, si asezarea ce a apucat mai inainte imi sta mie impotriva. Ma silesc, ticalosul, sa slobozesc sufletul meu, si intru multa datorie ma impinge pe mine raul imprumutator. Nu isi aduce aminte de intoarcerea datoriei, ci cu iubire de cinste imparteste, nevrand vreodata sa ia inapoi.

Numai robia o pofteste. Imi da ca sa ma imbogatesc in patimi si datoria nu o strange. Voiesc eu sa i-o dau inapoi, si acela imi mai adauga. Si chiar daca m-as sili putin pe sine-mi pentru ele, el adauga altele, ca sa ma arat ca dintru ale lui platesc; si vazand el ca necurmarea datoriei ma pleaca sa fiu pacatos, baga intru mine pofte mai noi si ma face sa uit patimile, ca sa nu le marturisesc.

Ma intampina cu patimi straine si, impiedicandu-ma, intru uitarea celor mai dinainte vin. Ma invoiesc cu cele ce mi-au venit asupra-mi si iarasi datornic ma aflu. Alerg la dansele ca la niste prieteni si, imprumutandu-ma, iarasi ca niste Stapane se afla; si cel ce mai inainte cu putin ma sarguiam sa ma izbavesc ma fac printr-insele rob pe mult vandut.

Ma sarguiesc sa tai lanturile lor, si de altele fara de veste ma tin. Ma sarguiesc sa ma izbavesc de ostasia patimilor, si prin luarea de daruri ca un iconom al lor ma aflu.

O, domnia intru mine a patimilor pacatului! O, stapanirea raului mestesugar si a vicleanului balaur, caci el catre fire si tocmelile negutatoreste si arvunele le da, ca insusi pacatului sa vanda gandirea. M-a plecat sa-mi momesc trupul, ca sa-l aduc pe el spre slujba sufletului, si m-am biruit de dulceata.

Intru desfranarea somnului iarasi abatandu-ma, cu totul de slujba mea m-am lipsit. Rugandu-ma eu, mi-a dat mie proasta cugetare catre oarecare dulceata si-mi tine printr-insa, ca intr-o funie de arama, gandirea mea cea proasta; si, voind sa fuga, n-o lasa, pentru legatura.

Deci se intemeiaza pacatul pe gandire si ii inchide usa cunostintei. De-a pururea pazeste rautatea pe minte, ca nu cumva, unindu-se cu Dumnezeu, sa opreasca trupul de a se vinde. Ii aduce inainte multime de ganduri incurcate si o pleaca sa creada ca nu va fi cercetare pentru lucrul acesta mic, si ca nu este cu putinta sa fie cunostinta pentru dansele, si ca unele ca acestea uitarii se vor da. Iar eu inaintea mea pun mustrarea mea si stiu ca asupra mea este spanzurata munca.

Cu acestea ma tine pe mine, cu acestea ma leaga, cu acestea ma vinde si ma cumpara, cu acestea ma amageste, cu acestea ma momeste si ma supune, dupa cum zice Apostolul, ca «cel trupesc este vandut de pacat»; caci pacatul, in trupul meu fiind, imi Stapaneste gandirea si tine sufletul, folosindu-l pentru pricina trupului, prin care il necajeste si-l impileaza. De-ar voi sa posteasca sau sa privegheze, il munceste printr-insul pe el si il impileaza ca pe al sau in lant.

Ca pe o oaie spre junghiere si ca pe o pasare inalt-zburatoare pe acesta l-a legat, si ca un urias tare prin insusi trupul i-a taiat mainile si picioarele sale. Nici a fugi, nici a-mi ajuta mie insumi nu pot.

Vai mie, mort sunt eu - cel viu, si orb - cel ce vad! M-am facut ca un caine eu, omul, si eu, cel ganditor, ca un dobitoc primesc legaturile. Miluieste-te pe sine-ti, o, suflete.

Sarguieste-te mai inainte de raspuns. Cauta mai inainte de despartire, ca sa nu ne incuiem afara impreuna cu fecioarele cele nebune, unde nu este cu putinta muritorilor a vedea viata sau a gandi pentru dreptate; unde nu este lupta prin care viata si moartea se pricinuiesc, unde nu este trup prin care vrajmasul se batjocoreste, de neputinta trupului biruindu-se.

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale; caci, daca ma vei milui, voi scapa de ticaloasa asezare a patimilor; daca ma vei milui, doresc sa iau ascultare catre bunatatea Ta.

Daca vei face dupa multimea bunatatii Tale, ma vei izbavi pe mine; daca vei revarsa peste mine bunatatea Ta, ma voi mantui.

Cred ca poti si nu ma deznadajduiesc. Stiu ca multimea indurarilor Tale biruieste multimea pacatelor mele. Stiu ca pe toti i-ai miluit si miluiesti pe cei ce se intorc catre Tine din toata vartutea lor.

Marturisesc ca si eu m-am indulcit de darul Tau de multe ori, dar dupa acestea, lepadand darul Tau, am pacatuit ca nimeni altul. Ci Tu, Cel ce pe morti ai sculat, scoala-ma si pe mine, cel ce sunt mort cu pacatul, si Cel ce pe orbi i-ai tamaduit, lumineaza si ochii cei intunecati ai inimii mele; Cel ce din gura sarpelui pe Adam l-ai izbavit, trage-ma pe mine din mocirla faradelegilor mele; caci oaia Ta sunt si mancat de leu m-am facut pentru voile mele.

Caine m-am facut cu pacatele, dar fiu ma voi face, tamaduit fiind cu darul Tau. Lepadat m-am facut ca un lepros, dar, de vei voi, ma voi curati. Stiu ca dupa cunostinta am pacatuit, dar am pe Sfintii Tai care solesc pentru mine.

Covarsesc pe toti cu pacatele, stiu, dar nu se biruieste bunatatea Ta. Cel ce i-ai dat vamesului intaietatea, da-mi si mie, celui ce mai multe rele am facut. Tu, Doamne, pe Zaheu l-ai miluit ca pe un vrednic, si pe mine ma vei milui, nevrednic fiind.

Lup era Pavel oarecand, gonind oile turmei Tale; fiara era rupandu-le, si pastor s-a facut, cu darul Tau tamaduind si grijind oile Tale. Si stiu ca el intru necunostinta a facut pacatul; si, ca unul care nu a cunoscut, iertare a primit si mai mult dar. Ci Tu, Doamne, Care ai judecat pacatul meu cel intru cunostinta, ma vei milui cu darul Tau cel covarsitor.

Vai mie, vai mie! Ma sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu candva sa ma rusinez de dansii pentru pacatele mele cele ascunse. Ma rusinez de cei ce m-au nascut pe mine, ca nu candva sa ma osandeasca pe mine, cel ce m-am fagaduit cele mai presus de lume.

Ca vaduva aceea voiesc sa ma fac, care, indelung suparand pe judecatorul, si-a dobandit scopul; si ca prietenul cel obraznic voiesc sa ma arat catre Tine, Cel ce esti preabun si singur Stapan, ca sa intorci sufletul meu, cel ce intru pacate a fost robit. Acela paine a cerut spre mancare, iar eu dezlegare a sufletului de osteneala; acela hrana trupului a cerut, iar eu zidire de-a doua a sufletului.

Auzi ca un bun si preabun glasul plangerii lacrimilor mele si intoarce-ma pe mine ca sa fac rod de pocainta. Racoreste arsita constiintei mele. Innoieste-ma pe mine, cel invechit cu patimile pacatului, ca, dupa ce ma vei izbavi din robia acestora, sa rasuflu cu dulceata vazduhul slobozeniei si sa slavesc bunatatea Ta cu bucurie si cu veselie.

Stii, o, Stapane, ca din mica durere a sufletului meu indraznesc a grai acestea inaintea Ta. Stiu si eu, pacatosul, ca milosard esti, Doamne, si voiesti a ma schimba pe mine, insa voiesti rodul voirii mele si gata esti spre a ma milui pe mine, dar astepti asezarea mea. Caci, miluind, voiesti sa ma inveti si, iertandu-ma, voiesti sa ma castigi partas al imparatiei Tale.

Vai de nesimtirea mea! Vai de ticalosia mea! O, grosule si pamantescule suflete! O, inima razvratita! O, gura plina de amaraciune! O, gatlej, mormant deschis! Pentru ce nu-ti aduci aminte, o, suflete, de calea cea netrecuta a despartirii tale? Pentru ce nu te gatesti catre calatoria aceea? Pentru ce fara de crutare uneltesti pierzarea ta? Pentru ce iti tragi asupra-ti muncile cele vesnice? Ce faci, o, suflete, petrecand ca un dobitoc fara de pricepere?

Vai mie, cum aleg intunericul mai mult decat lumina! Cum, mai inainte de viata, cinstesc moartea! Cum dezmierdarea, ceea ce astazi este si maine nu mai este, o pun mai presus decat bunatatile cele vesnice si negraite?

Vai mie, cum decat podoaba aceea in chipul soarelui voiesc mai mult cu cea intunecata si innegrita sa ma imbrac? Cum cinstesc mai mult decat imparatia locuirea cea intunecata a iadului?

Vai mie, pacatosului, ca eu singur intru cunostinta ma ranesc. Vino-ti intru sine-ti, suflete. Teme-te de Dumnezeu. Slujeste-I Lui intru toate faptele bune, ca sa nu primesti din mana Lui indoite muncile. Doreste pe Dumnezeul tau si umbla in calea Lui cu cinste.

Intelege, o, suflete, ca veacul acesta se aseamana locului celui de lupta si balaurul cel tare intotdeauna se straduieste sa biruiasca. De oarecari se biruieste si se calca, iar pe oarecari ii biruieste si ii calca. De oarecari se surpa si se batjocoreste, iar pe oarecari el ii surpa si-i batjocoreste.

Intelege ca unii adica prin inselarea lui se biruiesc, iar altii, prin lupta lui, se incununeaza; unii adica, prin amaraciunea lui, veselia vietii celei vesnice o dobandesc, iar altii, prin dulceata lui, amaraciunea muncii celei vesnice o afla; unii adica, prin desavarsita neagoniseala, cu lesnire pe dansul il biruiesc, iar pe altii, pentru infasurarea celor pamantesti, cu lesnire el ii biruieste. Celor ce-L doresc adica pe Dumnezeu din tot sufletul lor, razboiul sau ca un nimic se socoteste, iar celor ce doresc lumea, razboiul sau greu si nesuferit le este.

Intelege, suflete ticaloase, ca bucuria veacului acestuia, si desfatarea, si odihna sunt pline de scarba si de amaraciune; iar necazurile, si postul, si reaua patimire bucurie negraita si viata vesnica pricinuiesc, intoarce-te, o, suflete.

Nevoieste-te intru liniste ca, dupa ce va veni ceasul mortii si al despartirii, sa nu te afle pe tine negatit. Intelege, o, suflete al meu, intru chemarea ta si intru petrecerea ta cum mergi.

Pentru cine si pana cand te intristezi si oftezi, o, suflete slobod! Toti la sfarsitul lucrurilor celor pamantesti au venit, si la a ta negrijire sfarsitul va sosi.

Umileste-te si cazi. Milostiveste-L pe preainduratul Dumnezeu ca sa te slobozeasca de toate durerile tale cele din launtru, pentru rugaciunile tuturor Sfintilor care din veac au bineplacut Lui; ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

Plansul de vineri seara - Sfantul Efrem Sirul

Suflet necajit se apropie la Tine, Sfinte Stapane, si cu lacrimi vorbeste Tie pentru vrajmasul cel pierzator, si cu smerenie cade, rugandu-se Tie pentru impotrivnicul ce il necajeste pe el.

Deci, de vreme ce cu indraznire vine la Tine, auzi-l pe dansul degraba si, alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l pe el cu sarguinta. Daca-l vei trece cu vederea pe dansul, necajit fiind, va pieri; daca vei zabovi a-l auzi pe el, inconjurat fiind, se va pierde.

Iar daca pentru indurarile Tale il vei cerceta pe dansul, se va afla; daca il vei cauta pe dansul, se va mantui; daca il vei auzi pe el, se va imputernici. Sa nu il treci cu vederea pe dinsul, ca sa nu il apuce vrajmasul, caruia i-ai dat carte de despartire si pe care l-ai alungat.

Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea-rele cu care am intaratat darul Tau, o, Stapane milostive, si sa nu imi faci dupa lucrurile mele, ci mai vartos daruieste-mi mie, pacatosului, putina vreme, ca sa aflu ragaz de pocainta adevarata, iubitorule de oameni, bunule.

A suferit darul Tau multa multime de pacate si nelegiuiri ale tineretilor mele si acum ar suferi si lepadarea, intaratarea si obraznicia. Eu insumi stiu, Doamne, ca Te-ai jurat asupra-Ti ca nu voiesti moartea pacatosului, ci mai vartos sa se intoarca si sa-l viezi pe dansul, sa se mantuiasca de pacatele lui cu indurarile Tale.

Darul Tau, Stapane, iubitorule de suflete, totdeauna biruieste cu ale sale milostiviri si indurari, ca sa miluiasca si sa mantuiasca pe cei ce Te doresc pe Tine. El imi cerceteaza inima mereu si, de va afla odihna, intrand va locui intru dansa; iar de nu o va afla pe dansa curata, se departeaza indata.

Si iarasi indurarile Tale il silesc pe el a veni si a ma cerceta pe mine, nevrednicul; iar eu, ticalosul, sunt de buna voie intors, iar nu dupa fire. Ma aflu pururea inalt-cugetator, molatic si viclean.

Nu-mi pazesc mintea, din trandavie, si vrajmasul imi pune in minte ganduri de viclenie, necurata desfranare, frumusete femeiasca imi indulceste mintea si-mi intineaza sufletul meu, si de multe ori intru faradelegile mele de mai inainte ma aflu, zacand ca intr-o mlastina in gandurile cele spurcate.

Si venind darul Tau, intru inima mea afla rea putoare, pentru gandurile cele spurcate, si indata se departeaza, neafland intrare sa intre si sa se salasluiasca intru mine precum voieste. Spala inima mea cu dulceata luminoasa, ca sa-mi vin intru simtire, ca m-a cercetat pe mine si nu a aflat intrare, ca asa sa caute a o indulci pe dansa.

Si stiu ca, de catre insasi milosardia silindu-se sa ma miluiasca, nu se va departa de la mine cu totul. Milele si indurarile Tale se propovaduiesc pretutindeni prin Evanghelii, si prin Apostoli, si prin toate scripturile Sfintilor Parinti si Dascali.

Eu - stiind pilda curvarului, primirea lui Manase, a talharului, a lui Zaheu, a vamesului, a desfranatei, a Cananeiencei, a aceleia ce ii curgea sange, a slabanogului, a orbului, a fiicei lui Iair, a tuturor celor mai inainte scrisi - venind catre Tine, ma rog sa-mi deschizi milostivirile Tale si sa ma primesti si pe mine.

O, bunatate si iubire de oameni a lui Dumnezeu! Cum doreste si sileste pe toti oamenii sa se mantuiasca! Cruta, Doamne, pe netrebnicul robul Tau. Cruta, milosarde Hristoase, Mantuitorule, zidirea Ta. Ca de nu Tu, Doamne, ma vei intelepti pe mine, ticalosul, si de nu-mi vei da mie luminare inimii, nu pot, din multa mea rautate, sa-mi vad lenevirea mea si moliciunea.

Ci, de vreme ce ma tin si ma biruiesc de amarul vrajmas care ma necajeste pe mine, de-a pururea voi striga cu lacrimi noaptea si ziua catre bunatatea Ta, ca sa ma izbavesti pe mine din cursele lui, caci in fiecare ceas isi innoieste asupra mea maiestriile sale; in fiecare ceas, cu ganduri curvesti si cu pofte de dezmierdari imi necajeste sufletul meu.

Puterea Ta, Hristoase, care a certat valurile marii, sa-l certe si pe dansul, ca sa se surpe de la mine, netrebnicul robul Tau; caci se sarguieste a-mi alunga gandirea de la indulcirea si buna cugetare a poruncilor Tale.

Trimite-mi, Stapane, darul Tau degraba, ca sa alunge de la robul Tau pe balaurul cel mare, impreuna cu toate gandurile lui cele rusinoase, si rele, si viclene; fiindca strapunsaturile sagetilor lui s-au facut putrede putrejuni intru inima mea. Si eu in tot chipul le ascund pe ele intru a mea nebunie.

Doctorul cel bun striga catre mine; plati nu cauta, sangiuiri nu varsa. Pregetarea mea nu-mi ingaduie sa ma duc catre Dansul. Vine El sa ma tamaduiasca pe mine si ma afla mancandu-mi ranile mele. Cand le-am mancat, atunci ma caiesc, insa cainta mea nu este adevarata.

Datator al tuturor vindecarilor si Parinte al indurarilor, Tu esti singur bun si milosard Dumnezeu, Cel ce daruiesti de-a pururea cele bune celor care cer de la Tine. Fiindca eu insumi cu adevarat am ispitit adeseori nemasuratele vindecari si daruirile cele bune care mi se daruiesc mie zi de zi.

Nemasurat este darul vindecarilor Tale, Stapane, si tuturor celor ce vin la Tine le dai vindecare; caci si ranile mele adeseori se tamaduiesc cu indurarile Tale; si iarasi putrezesc pentru a mea lenevire.

Pentru acestea, fara de sfiala, rog bunatatea Ta, suferitorule de rau, Doamne, ca sa vina peste mine darul Tau, dupa obicei, si sa-mi adune gandirea mea si sa-mi vindece iarasi cumplitele mele rani. Caci iata, invaluirile si grijile vremii celei vremelnice ma apasa si ma fac fara de grija de bunatatile Tale cele vesnice; ci Tu fii indelung rabdator asupra mea.

Nici Cerul, nici pamantul nu vor putea sa rasplateasca cu vrednicie pentru vindecarile si darurile Tale, ca nu au cinste vrednica sa iti rasplateasca Tie. Prin lacrimi le daruiesti pe dansele si prin plansul amar dai desfatare vesnica.

O, putere a lacrimilor, cate poti! Daruieste-mi, Doamne, mie, nevrednicului robului Tau, lacrimi de pocainta ca sa-mi spal pacatele mele, ca sa se lumineze inima mea, ca sa sterg zapisul cel mare prin putine lacrimi si sa sting prin putin plans focul care arde pentru mine; caci cei ce aici vor plange se vor izbavi de plansurile cele vesnice.

Caci iata, adun gandurile mele de pretutindeni si inca nu m-am slobozit de lucrarile duhurilor celor rele si viclene ce vor sa ma opreasca pentru acestea in vazduh; inca nu am cunoscut greutatea multimii pacatelor mele; inca nu am fost slobozit de pricinile gheenei. Cele ce ma cufunda pe mine intr-insa poarta inca roade intru mine si toate lucrurile ei se misca intru inima mea; cei ce ma ineaca pe mine intr-insa poarta inca roade in trupul meu.

Pana cand eu, ticalosul, ma voi imbata fara de vin si ma voi lenevi de ale mele pacate, ca de unele straine? Ca un rob rau si viclean pe domnul sau, asa-mi bantuiesc si-mi vrajmasesc eu singur mantuirea si, ca si cum vor lua altii ostenelile mele, asa nu voiesc sa priveghez.

Totdeauna intarat indelunga rabdarea Ta. Inaintea ochilor am amaraciunea mea. Toate indelung le rabzi pentru multa bunatatea Ta.

Daruieste-mi mie, Doamne, doctorie de intoarcere, ca sa-mi vindec ranile mele cele amare. Daruieste-mi mie sa intru in stadionul infranarii. Daruieste-mi mie ca intru umilinta inimii sa-mi trec toate zilele vietii mele.

Lumineaza-mi ochii cei intunecati ai gandirii mele si pazeste-o pe dansa, ca sa nu se intunece de catre vicleanul vrajmas vederea sufletului meu; si da-mi mie putere ca macar o saptamana sa lucrez in via Ta, fiindca mi-am pierdut vremea vietii mele intru desertaciune si in ganduri de rusine.

Ceasul al unsprezecelea este al vremii vietii mele celei desarte. Ocarmuieste, Doamne, corabia negustoriei mele si daruieste-mi pricepere mie, prostului negutator, ca sa-mi negutatoresc negotul meu pana am vreme. Caci si inotarea corabiei a ajuns la sfarsit.

Mare viscol este si vremea ma cheama pe mine, cel inalt-cugetator: Vino, arata-ti, lenesule, tot negotul vietii tale. Si ceasul mortii ma infricoseaza pe mine, ticalosul; caci ceasul despartirii a venit inaintea ochilor mei si foarte m-am infricosat vazandu-mi saracia mea. In loc sa ma bucur, eu mai vartos m-am infricosat, nefacand vrednice lucruri dupa dar.

Infricosata este cu adevarat, o, suflete, sosirea de fata a mortii celor impatimiti, si pacatosilor, si trandavilor, si celor ce nu se sarguiesc sa petreaca cu curatie intru aceasta viata desarta.

Caci lucratorii si nevoitorii cei desavarsiti se bucura in ceasul despartirii, vazand inaintea ochilor osteneala cea mare a nevointei, a privegherilor, a ajunarilor, a metaniilor, a rugilor, a lacrimilor, a sacului lor.

Salta sufletul lor, caci se indeamna sa se duca la odihna din casa trupului; iar pacatosului ii este scarba prea cumplita in ceasul despartirii lui, caci vede inaintea ochilor lui lenevirea sa, neinfranarea, trandavia, materia multei agoniseli; insa nu i se ingaduie nicidecum sa graiasca ceva, caci cu asprime porneste porunca.

Cata cainta cuprinde atunci inima celui ce s-a lenevit aici de a sa mantuire! Cat este de mare chinul ascuns al sufletului sau! Vai mie, suflete, vai mie! Pentru ce te lenevesti de viata ta? Pentru ce cu raspandire petreci zilele vietii tale?

Fara de veste se va face chemarea ta si ce vei face acolo, inaintea Divanului Judecatorului celui infricosat, intru cele de aici lenevindu-te? Cum te fura pe tine vrajmasul si nu pricepi? Cum te jefuieste pe tine de bogatia cea cereasca si nu cunosti, inaltule si raspanditule?

Indelung rabdatorule, sprijineste-ma, Fiule al lui Dumnezeu, nepacatoase Hristoase. Daruieste-mi mie, Mantuitorule, cugetare de viata ce va sa fie, ca doar as putea sa nu am niciodata intru inima mea altceva afara de aceasta cugetare, ca sa implinesc voile Tale.

Macar la batranete fa-ma impreuna lucrator al darului Tau, ca sa negutatoresc bine cu argintul pe care insuti mi l-ai dat mie, Imparate Ceresc.

Cum oare voi putea sa stau inaintea infricosatului Tau Divan eu, raspanditul si inaltul? Cum eu, nerabdatorul si cel fara de roada, ma voi afla impreuna cu cei desavarsiti, care au facut aici rodul dreptatii?

Intru care petrecere ma voi cunoaste, cand Sfintii se vor cunoaste unii pe altii intru camarile cele ceresti? Cuviosii, dreptii, intreg-inteleptii, smeritii, in lumina neapusa mergand; pacatosii, cei rai, mandrii, trufasii, cei ce au benchetuit - in focul cel vesnic si nestins.

O, suflete nepricepute, o, suflete nesimtite, o, suflete, cel ce ti-ai urat viata ta cea vesnica! Pana cand invaluirile te tarasc pe tine pe pamant? Pana cand raul obicei al gandurilor tale celor viclene te trage pe tine? Au nu stii ca gandurile cele rele si viclene ca un nor intunecat se pun inaintea ta, ca sa nu te trezvesti catre Dumnezeu?

Si tu astepti intru lenevire sa zaboveasca a veni Mirele cel ceresc; insa ca un fulger va face venirea de fata a Lui. Nadajduiesti intru lenevirea ta ca intarzie a veni sfarsitul tau, dar ca un fulger va veni la tine.

Privegheaza, o, suflete al meu, in ceasul razboiului. Cucereste-te lui Dumnezeu, cu lacrimi rugandu-te. Striga din toata inima ta, striga cu toata durerea inimii, ca sa te afle pe tine intru intoarcere. Si indata iti va trimite spre ajutor inger indurat si te va izbavi pe tine din razboiul si din tulburarea vrajmasului.

Milostiv fii mie, Doamne, pacatosului, si desparte-ma de pacatele mele, si ma intoarce mai inainte de a veni infricosata Judecata si a ma lua pe mine nepregatit si rusinat; pentru solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, si ale tuturor Sfintilor Tai, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

Plansul de sambata seara - Sfantul Efrem Sirul

Acum, inca si astazi, cu fata rusinata si in pamant plecata, indraznesc sa graiesc catre Stapanul ingerilor si Ziditorul tuturor; iar eu sunt pamant si cenusa; ocara oamenilor si defaimare norodului; vierme, cu adevarat, si nu om, mustrat si prihanit fiind, cu totul prea dureros si de mahniciune plin.

Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Cu ce fel de inima, cu ce fel de constiinta? Ce fel de limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc? Si cum voi face inceputul marturisirii mele?

Peste masura eu, ticalosul, am intaratat numele Tau si mai presus decat curvarul am vietuit curveste. Ca pe cel ce este intru mine dupa chipul Tau l-am intinat, netrebnicindu-l, si glasul poruncilor Tale nu l-am pazit.

A caror pacate ale mele lasare voi cere mai intai eu, pacatosul? A celor intru cunostinta, cu neasemanare neiertate, ori a celor intru calcarile de sfintele Tale porunci, ori a celor intru impreuna invoirile cu gandurile cele rele si viclene?

Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru necuratia mea, nu sunt vrednic de infricosata Ta chemare. Nu pot sta intru rugaciune inaintea Ta; nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea Cerului, caci cu poftele cele necuvioase usa deschizand-o si dobitocesti si fara de randuiala porniri uneltind, pe ticalosul meu suflet cu patimile l-am intinat.

Miluieste-ma Doamne, ca sufletul meu s-a inecat in marea dezmierdarilor celor amare; si cu urata socoteala haina sufletului meu am manjit-o; si toata mintea mea s-a framantat de gandurile dracilor; si prin toate lucrurile si gandurile mele am amarat si de-a pururea amarasc bunatatea Ta, iar pe vrajmasul meu care se lupta cu mine de-a pururea il trag catre mine si il slujesc.

Constiinta imi mustra gandirea mea. Imi rusinez fata mea. Insumi de sine-mi osandit sunt mai inainte de judecata cea gatita mie. Inversunarea ce este intru mine ma biruieste, ca de-a pururea in noroiul lacomiei pantecelui ma tavalesc; scrisa pe stalp este reaua mea petrecere, ca de-a pururea dezmierdarile ma innegureaza; spre osanda imi este goliciunea mea, ca de-a pururea reaua putoare a patimilor ma manjeste, de-a pururea cu gandurile spurcate ma intinez.

Din pruncie m-am facut vas al pacatului celui de stricaciune facator, si acum, in fiecare zi auzind de judecata si de rasplatire, nu voiesc sa stau impotriva poftelor trupului care se ostesc impotriva sufletului meu, ci totdeauna eu, ticalosul, intru cunostinta pacatuiesc, totdeauna ma amagesc, totdeauna ma robesc, totdeauna ma biruiesc. Pentru aceasta sarac si urat, Doamne, si pustiu de darul Tau ma fac.

Vai mie, Doamne, ca indelunga rabdarea Ta rau am cheltuit-o! Vai mie, ca intru multi ani am scarbit pe Duhul Tau cel Sfant! Vai mie, ca vremea vietii mele a trecut intru toata desertaciunea!

Ci, Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, sa nu dai la aratare pacatele si rusinoasele mele lucrari cele urate in privelistea a toata lumea, inaintea tuturor ingerilor si a oamenilor, spre rusinea mea si spre osanda vesnica; ca pricinuitor sunt a toata rusinea si osanda.

Cum voi plange orbirea sufletului meu! Cum voi plange atata necunostinta a mea! Cum voi plange voirea mea cea asa de patimasa si nepocaita! Astazi nevoitorii se odihnesc cu mangaierea Sfantului Duh, iar eu ma tulbur, socotind saracia mea cea din lenevire.

Astazi se veselesc cei carora li se descopera de catre Dansul cele tainice, iar eu ma rusinez ca de toata fapta cea buna strain am crescut. Astazi se bucura cei ce vad de la Dansul vistieriile rasplatilor lor, iar eu plang cu amar ca m-am alaturat cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Gol m-am facut eu, ticalosul, cu a mea trandavie, fiindca strain sunt de cei ce intru rugaciune si intru priveghere s-au nevoit.

Cauta spre mine, Stapane, cu mila, dintru inaltimea Ta cea sfanta. Vezi neindreptarea sufletului meu celui netrebnic si, cu judecatile care stii miluindu-ma, indrepteaza-ma. Ca inaintea sfantului Scaun al slavei Tale stand, ca atingandu-ma de prea-curatele Tale picioare, asa ma rog si ma cuceresc cu inima zdrobita:

Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta; intoarce-ma pe mine in dar cu darul Tau. Stiu ca toate le poti si cu neputinta Tie nimic nu-Ti este. Sa nu astepti voirea mea cea stricata, ca nu am osardie spre a ma indrepta pe sine-mi.

Plangeti pentru mine, toata firea cea vazuta si cea nevazuta, cel ce intru pacate si in patimi de tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel ce sunt intreg-intelept pentru cei ce ma vad, iar in launtru de-a pururea curvesc.

O, suflete muncit, s-a apropiat dezlegarea ta cea din trup! Pentru ce te veselesti intru privirile cele straine de tine, de care o sa te lasi si de care o sa te lipsesti? Gandeste-te la cele pe care le-ai lucrat, cum si ce sunt: cu cine ti-ai petrecut zilele lucrarii si ale plugariei.

Pe cine ai veselit cu lupta ta, ca sa-ti vina in intampinare in ceasul iesirii tale; pe cine ai veselit intru alergarea ta, ca sa fii odihnit in livada sa; si pentru cine ai muncit in dar, sau intru privegheri te-ai ticalosit, ca sa-ti iasa inainte cu bucurie; pe cine ti-ai facut prieten in veacul ce va sa fie, ca sa te primeasca voios; in ce fel de tarina te-ai tocmit si ce plata va sa-ti dea tie; cu ce nevointe ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti, pe vecinii tai.

Trezveste-te, suflete ticaloase, ca sa nu te afli in ceasul despartirii in scarbe si in suspinuri; ca sa nu plangi fara de folos in vecii vecilor. Vor veni atunci acestea toate in mintea ta si vei zice intru sine-ti, plangand si jeluindu-te cumplit: Eu pe acestea in fiecare ceas, pe toate mi le-am amintit, insa nu m-am ingrijit de a mea mantuire.

Vezi, Stapane Hristoase, Mantuitorule, izvoarele lacrimilor mele si zdrobirile si suspinurile nevrednicului meu suflet; si sa vina peste mine mila Ta, mai inainte de a veni Judecata cea infricosata sa ma ia nepregatit si rusinat.

Trimite-mi putere mai presus de puterea mea, ca sa ma intoarca pe mine si sa viez intru cuviosie si dreptate, dupa sfanta voia Ta. Sfinteste-mi inima mea, care s-a facut pestera si lacas al dracilor.

Sfinteasca-se peste mine infricosatul si prea-sfintul Tau nume. Nu am fost eu odata pe pamant. Si Ti s-a parut Tie, intru multe indurarile Tale, a ma plasmui intru pantecele maicii mele; si m-am nascut, cu mila Ta, invrednicindu-ma a ma face vas darului Tau; si mi-ai daruit mie luminarea duhovnicestii cunostinte. Iar eu, lenesul si pacatosul, am lepadat si lepad daruirile darului Tau.

Deci de ce fel de iertare sunt vrednic eu, ticalosul, cerand indurare, Doamne, caci nu am marturisire curata? Ca de multe ori m-am fagaduit Tie sa ma pocaiesc, si mincinos al fagaduintei m-am facut.

De multe ori m-ai miluit, si eu iarasi m-am lepadat. De multe ori m-ai tinut, si eu iarasi m-am intors. De multe ori m-ai inviat, si eu iarasi am cazut. Pentru aceasta hotararea eu o aduc asupra mea si marturisesc ca sunt vrednic de toata munca si pedeapsa.

De cate ori ai plinit darul Tau cel mangaietor, iubitorule de oameni, prisosind cu bucurie, iar eu pururea Te intarat pe Tine! De cate ori ai desavarsit asupra mea darul Tau, si ai saturat foamea mea, si setea mea ai racorit-o! De cate ori ai luminat gandirea mea cea intunecata si ai adunat din inselare gandurile mele! De cate ori ai imbogatit saracia mea si ai gonit putrejunea mea, iar eu, ticalosul, totdeauna lepad bogatia Ta.

Cu totul ma spaimantez si ma cutremur, acestea gandindu-le. Cu totul intru adancul indoielii ma cufund, nimic vrednic catre darea de raspuns nu am eu, ticalosul. De cate ori mi s-a facut mie darul Tau, Stapane, cale a vietii, si luminare, si bucurie nepovestita! De cate ori s-a facut intru inima robului Tau intelepciune, si frumusete, si putere, negraita inaltime si lauda, si bucate mai dulci decat mierea in gura robului Tau!

Cum voi povesti darurile cele ce mi s-au dat mie de la darul Tau, Doamne, pe care eu, ticalosul, le-am lepadat si le lepad pentru lenevirea mea? De nenumarate pedepse fiind vrednic, de nenumarate daruri m-ai umplut pe mine, pacatosul; iar eu, ticalosul, cu cele impotrivnice iti rasplatesc.

Ci Tu, Doamne - ca Cel ce firesc ai noianul indelungii rabdari si adancul milosardiei - sa nu ma parasesti, ca sa nu fiu taiat ca smochinul cel neroditor; sa nu Te grabesti a ma secera pe mine crud si fara de vreme din viata; sa nu ma iei pe mine ne-gata fiind; sa nu ma ridici pe mine mai inainte, pana nu imi voi aprinde candela; sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de nunta; ci, ca un bun si iubitor de oameni, miluieste-ma, si-mi daruieste mie ani spre pocainta.

Sa nu pui sufletul meu gol jalnica mustrare inaintea infricosatului si nemitarnicului Tau Divan; ci, ca un iubitor de oameni, milostiveste-Te spre mine, Doamne, cel sarac cu sufletul, cel jalnic, cel gol, cel neputincios, cel lenes, cel spurcat, cel curvar, cel trandav, cel impietrit, cel afundat, cel rusinat, cel pacatos, cel neindraznet, cel fara-de-raspuns, cel osandit, cel nevrednic, cel vrednic de toata pedeapsa si munca.

Daca dreptul abia se mintuieste, apoi eu, cel pagan si pacatos, cum ma voi arata? Daca stramta si necajita este calea care duce la viata, apoi cum eu, netrebnicul, care ma impatimesc de dezmierdari si desfranez, ma voi invrednici mantuirii?

Daca prin multe necazuri se mosteneste de cei vrednici imparatia Cerurilor, atunci cum eu, cel fara de minte, voi dobandi mostenirea si odihna cea vesnica?

Vai mie, suflete netrebnice! Scurta este viata, repede trece vremea, catre moarte trimitand. Ce raspuns vei da, intru cunostinta pacatuind? Cum vom rabda mustrarea? Ce fel de cutremur ne va lua, cand vom auzi acea amara si plina de plans tagaduire: «Nu va stiu pe voi.»?

Pe voi toti va rog, Sfinti ai lui Dumnezeu, soliti pentru mine, pacatosul si prea-micul. Varsati, rogu-va, cererea voastra pentru mine catre induratul Dumnezeu, ca sa intoarca sufletul meu din iadul in care s-a pironit de patimile cele de necinste, ca sa straluceasca sfantul Sau dar intru dansul si sa-mi lumineze gandirea cea intunecata; ca sa ma fac prea-osarduitor si vrednic de pocainta, cu puterea sfintelor voastre rugi.

Ci Tu, Doamne, Mantuitorul meu, Fiule al adevaratului Dumnezeu, Tu, precum stii, precum voiesti, pentru singura bunatatea Ta, in dar ma intoarce de la rautatea ce este intru mine si de la pierzare, si pune intru mine fapta buna cea frumoasa, deznadejdea sufletului meu izgonind-o.

La mila Ta nazuiesc eu, ranitul. Primeste suspinurile mele ca pe lacrimile desfranatei. Sa nu ma urasti pe mine pentru intinaciunile cele multe ale pacatelor mele. Stii, Stapane, lesne-alunecarea firii omenesti. Adu-ti aminte ca din tinerete se pleaca gandirea omului cu sarguinta spre cele rele si viclene. Adu-ti aminte ca Tu singur esti curat, si fara prihana, si nespurcat.

Miluieste-ma pe mine, Cel ce esti din fire bun, si milostiv si milosard. Biruieste impietrirea mea si fa insuti, precum stii, indreptarea; ca ma tiranisesc de obiceiul meu cel rau si viclean; ca neputincios sunt cu trupul, si cu sufletul, si cu cunostinta; ca s-a stins vremea mea; ca s-au stins intru desertaciuni zilele mele.

Mi se apropie sfarsitul caii si insumi sunt neravnitor spre indreptarea de sine-mi. Si deschide-mi mie, Stapane, usa milei Tale si sa nu mi-o incui pe dansa, ca sa bat cu nevrednicie.

Intinde-mi mie mana de ajutor intru noianul patimilor si al dezmierdarilor care ma inviforeaza. Da-mi mie vreme de pocainta si chip de mantuire. Caci daca nu vei face Tu, Doamne, cate eu voiesc, neputincioase si lesne de stricat sunt acelea; cate eu apuc nefolositoare si nedesavarsite se fac.

Iata, Doamne, vezi impotrivirea vrajmasilor si neputinta firii noastre. Pana cand iti intorci fata Ta de la mine? Pana cand se va inalta vrajmasul meu asupra mea? Intoarce, Doamne, izbaveste sufletul meu din lucrarea lui cea rea; caci peste tot ma ranesc si el sta rizand de mine.

Mantuieste-ma pentru mila Ta si nu pentru lucrurile mele; caci rele si viclene sunt. Adu-Ti aminte, Doamne, ca milele Tale din veac sunt, peste cei pacatosi intinzandu-se. Caci, daca vei privi la faradelegi, ca si cum nu as fi voi pieri.

Sa nu biruiasca trandavia si nebunia mea iubirea Ta de oameni cea nemarginita. Sa nu ma randuiesti de-a stanga cu caprele pe mine, cel iute la pacat, cel ticalos, cel nevrednic de mila. Sa nu ma judeci pe mine, Stapane, ca pe un rob netrebnic si rau, si viclean, nici sa ma pierzi pe mine cu cei ce-Ti zic Tie «Doamne, Doamne» si nu fac voia ta.

Primeste, Stapane, si auzi spurcata si nevrednica mea cerere, Cel ce mantuiesti pe toti cei ce nadajduiesc intru Tine, Cel ce nu Te intorci despre cererea pacatosilor, Cel ce dai mana celui ce zace jos.

Povatuieste-ma pe mine la frica Ta. Da-mi mie lacrimi de umilinta, pocainta spre mantuire aducand, caci catre Tine am ridicat ochii cei ganditori ai sufletului meu; caci catre Tine, Doamne, m-am indreptat din pantecele maicii mele; si sa nu ma lepezi pe mine de la fata Ta, ca multe sunt indurarile Tale peste cei ce cheama numele Tau intru adevar; ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!

Alta rugaciune a Sfantului Efrem Sirul

- fiindca nu se face plecarea genunchilor sambata seara -

Darul Tau mi-ai dat mie sa graiesc catre Tine, Doamne, si dorul pe care il am catre bunatatea Ta ma sileste sa nu tac. Ca un singur bun si al nostru al tuturor Ziditor, iarta faradelegile si pacatele robului Tau celui pacatos si nemultumitor.

Stiu ca covarsesc cu pacatele pe toti oamenii, Doamne, dar am scapare adancul cel covarsitor al indurarilor Tale; si tare sunt incredintat ca primesti si miluiesti pe toti cei ce nadajduiesc la bunatatea Ta; si mai inainte cunoscator fiind, Stapane, inima celui ce vine la Tine mai inainte o vezi daca s-a dezbracat de lume cu totul.

Mai inainte de a ajunge el la usa ii deschizi lui; mai inainte de a-Ti cadea el la picioare ii intinzi mana; mai inainte de a varsa el lacrimi indurarile Tale i le intinzi si, ca pe un negutator care cu multa bogatie s-a intors, asa primesti pe cel care vine la Tine din tot sufletul; ca doresti sa vezi pocainta, si poftesti sa vezi lacrimi, si Te bucuri de sarguinta robilor Tai celor ce se nevoiesc sa gaseasca curatia.

Insa, fiindca nu este cu putinta a se vinde vindecarile darului Tau, Doamne, si prin lacrimi le daruiesti pe acestea in dar, daruieste mie, nevrednicului robului Tau, lacrimi, ca sa rog neasemanata bunatatea Ta cu luminare, si cu dorire, si cu credinta, si sa ma vindec de ranile mele cele ascunse.

Deci arata intru madularele mele milosardia Ta cea multa, milosarde Doctore, si curate fa ranile mele, si aratata se va face milosardia Ta spre mine, ticalosul. Izbaveste-ma de muncile cele ce se cuvin mie.

Izbaveste-ma pe mine, Doamne, de necajirea nevazutilor vrajmasi, si sa se propovaduiasca darul Tau, ca el pe mine m-a slobozit. Sa se propovaduiasca darul Tau, precum totdeauna si aiurea, precum la cei nenumarati trandavi, asa si la mine.

Asemenea este, Stapane, mintea noastra cea neputincioasa lemnului celui de curand rasarit, trebuindu-i totdeauna umezeala apei. Astfel, gandirea noastra, neputincioasa fiind, are nevoie neincetat de darul Tau si de luminare.

Vindeca-ma, Doamne, si ma voi vindeca. Iar de m-am lepadat si ma lepad, ca un pamantesc, insa, precum ai umplut vedrele de blagoslovenia Ta, umple si inima mea de darul Tau si de bunatatea Ta.

Maica cea milosirda, Doamne, lepadand-o pruncul ei, nu voieste a-l trece cu vederea pe dansul, ca se biruieste de milostivirea ei. Milostivirile pasarii curg asupra puilor ei, si in fiecare ceas ii cerceteaza pe dansii, si hrana le aduce lor, si se osteneste ca sa-i hraneasca pe dansii. Asa si milosardia Ta se biruieste de catre bunatatea cea dintru Sine-Ti ai milui pe cei ce din tot sufletul Te cheama pe Tine.

Insa aceia, prunci fiind, la Judecata nu vor veni, iar eu, ticalosul, intru cunostinta pacatuind, stiu ca voi fi judecat. Cad deci, indurarile Tale trebuindu-mi, Fiule al lui Dumnezeu, Unule-Nascut, ca in tot ceasul sa ma cerceteze darul Tau pe mine, cel pacatos si nevrednic, si sa mi se faca mie acesta luminare, si scapare, si putere, ca sa ma acopere cu aripile sale atunci, in ceasul cel infricosat al judecatii, si sa stau de-a dreapta Ta cu cei ce bine s-au nevoit si Ti-au bine-placut Tie, cu indurarile darului, cu mantuirea intru mila, slavind si bine-cuvantand bunatatea Ta cea nemasurata, in vecii vecilor. Amin!

Pe toate Tu le-ai zidit, Doamne; insa acelea la Judecata nu vor veni, iar eu si pentru un cuvant desert, si pentru ganduri rele si viclene, si pentru insasi pofta ma voi osandi. Ca numaidecat ce vine asupra-mi dulceata, indata si uit pe toate ale mele si, ca si cum as fi iesit din minte, intru toate robesc rautatii: ma fac maret in desert, manios, trandav, lenevos, inalt, indracit cu pantecele, iubitor de dezmierdari, cu totul intinat; in tot ceasul ma amagesc si nu pricep.

Venirea de fata a darului Tau, Stapane, iubitorule de oameni, daruieste dulceata, liniste, umilinta. O, iubitorule de oameni, prea-bunule Doamne, vrand si nevrand, mantuieste-ma pentru multa bunatatea Ta. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

Plansul de duminica seara - Sfantul Efrem Sirul

Ca inaintea infricosatului Tau Divan, Doamne, stand eu, osanditul, si mustrarea lucrurilor mele si hotararea Ta cea dreapta data mie vazand, care ma leapada pe mine, ticalosul, de la Sfanta fata Ta, in muncile cele nesuferite; si ca si cum atunci ai vrea sa-mi graiesti mie, eu acum strig cu cutremur si cu lacrimi: Drept esti, prea-drepte Judecatorule, si dreapta este judecata Ta; ca dintr-insa nu m-am nedreptatit.

Bunilor, Preasfintilor ingeri, picati asupra mea lacrimi, ca eu pe sine-mi nu m-am miluit, mila lui Dumnezeu trecand-o cu vederea. Deci cu adevarat dupa dreptate ma pedepsesc. Cand Domnul a pus mila Sa inaintea mea, eu, necugetand, nicidecum nu luam in seama aceasta, si cu dreptate acum se intoarce de la mine.

Atunci dar vor grai cu urgie ingerii: Acum nu este vreme de pocainta, ci de rasplatire. Mangaierea acum a slabit, pocainta si lacrimile sunt nelucratoare, iar muncile se inmultesc. Suspinurile cele neincetate nu sunt auzite, ci acum tanguirea este nesfarsita.

Acum du-te si ia-ti rasplatirea cea amara si cumplita a lucrurilor tale, arzandu-te ca o materie necurata, aprinzind gheena cea nestinsa a fiarei celei neadormite, a viermelui celui amar. Ca un fiu al intunericului desfateaza-te. Ca unul ce ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre, pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea vecuitoare. Acolo va fi plansul cel neincetat si scrasnirea dintilor cea prea-dureroasa.

Vai mie, vai mie, suflete al meu, ticaloase, gol fiind cu totul de faptele cele bune. Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, arhanghelii stand si slujindu-i, pamantenii goi inainte stand, toti tremurand de infricosatul Scaun al Facatorului tuturor; ca judecata fara de mila este acolo celor ce nu au lucrat aici mila.

Vai mie atunci, suflete prea-necajite! Dar nu va fi glas si auzire. Caci toate se vor preschimba in altele, si chipul lor trist, si faptele. Fiindca al optulea veac il vom incepe. Vesnic se vor veseli dreptii, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca pe Dumnezeul tuturor nu L-am veselit. Dar nici acelea nu sunt precum par a fi. Si de lipsa este ca de aici sa strigam catre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim: Chezasii Tai sunt Cuviosii.

Vestesc Tie, Doamne, toate, si iarta pe netrebnicul robul Tau. Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune; mainile mele intinate le intind, sa nu ma lepezi pe mine, cel incarcat cu patimi; ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda milosardia Ta.

Pe sine-mi cu dezmierdarile de tot m-am spurcat si frumusetea sufletului am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti am robit si stapanirea mea cea mai dinainte am pierdut-o. Pe vrajmasul l-am ascultat sfatuindu-ma si pe idolii patimilor in suflet i-am inchipuit. Poftele pantecelui le-am desavarsit si stralucirea mintii am innegrit-o.

In cinste de fiime adevarata fiind, dobitoacelor celor fara de minte m-am asemanat, si frica strasnica si cutremur ma tine pe mine, mai inainte vazand taierea mortii venind nearatat asupra tuturor si pe sine-mi fiind neindreptat.

Dintru adancuri strig catre Tine, Doamne, si cad inaintea Ta cu lacrimi: Fii milostiv si iubitor de oameni mie, celui ce spre Tine am nadejdile mele; fa-ma ca sa scap de urgia osandirii ce va sa fie acolo; binevoieste ca sufletul meu cel impietrit mult nascator de fapte bune sa se arate inaintea Ta; gandurile mele cele neroditoare scutura-le in focul Sfantului Tau Duh; sa nu ma tai pe mine ca pe pomul cel neroditor si in focul cel nestins sa ma trimiti; sa nu ma arati materie si paie ale vapaii iadului, ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, baga-ma in hambarul Tau.

Genunchiul inimii mele imi plec eu, ticalosul, neindraznind a cauta la Ceruri; primeste rugaciunea gurii celei spurcate, Cel ce esti fara de pacat, unule Ziditorule. Imparat fiind al tuturor si atotputernic, pe impotrivnicul si tiranul Veliar surpandu-l, din toate felurile faradelegilor mele izbaveste-ma.

Praznuiesc ingerii si muritorii vazand intoarcerea mea. Am trecut cu vederea poruncile Tale cele de viata purtatoare; m-am amagit cu fapte urate; sa nu Te ingretosezi de mine, prea-bunule Stapane, izbaveste-ma de robia celui rau si viclean.

Cu frica a inimii Te rog pe Tine, Cel ce cu voia m-ai zidit pe mine de Dumnezeu lucrat si Care cu multe m-ai imbogatit pe mine in dar; si Care m-ai iubit foarte, incat pentru mine Te-ai intrupat si moarte ai suferit.

Acum nepomenitor m-am aratat eu, ticalosul, de atata dragoste a Ta, Izbavitorule, cu totul rob facandu-ma dezmierdarilor si trupul si sufletul pangarindu-le. Totdeauna strig: Am pacatuit, si de a lucra cele cumplite nu incetez. Acum osandit stau, bunule, ci da-mi mie lasare rautatilor, ca un Dumnezeu milostiv si indurat.

Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Maica lui Dumnezeu, usa cereasca si chivot, mantuire intemeiata te-am castigat pe tine. Mantuieste, mantuieste-ma, Stapana, in dar.

Legiuni de ingeri in Ceruri de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului.

Legiuitori Apostoli infricosati, sezand pe scaune impreuna cu Judecatorul, ingeri cu palose prea-intr-armati si infioratori vor desparti inimile pacatosilor. Atunci se va tangui toata suflarea, ca nu vor avea margini, vai, muncile cele cumplite.

Apuca mai inainte pe toate acestea, suflete, urmand tanguirea desfranatei. Izbaveste-ma atunci, Mantuitorule, de infricosata groaza a muncilor celor infioratoare. Pe Tine te lauda neincetat Heruvimii si Serafimii cei ce in patru chipuri se poarta. Cetele cele ceresti slujindu-Ti, Te lauda pe Tine, Treime intru o unime.

Lumina nenascuta esti, Parinte, si impreuna fara de inceput ai pe Fiul Tau, de-a pururea impreuna vecuitor ai pe Duhul Tau, Care daruieste tuturor suflare de viata, ca un milostiv, si milosard, si bun.

Cu rugaciunile Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Apostolilor, ale Cuviosilor si ale Ierarhilor, primeste si glasurile noastre. Parinte mai presus de Ceruri, Doamne, slava Tie, Caruia Ti se cuvine slava si stapanirea, impreuna cu Preasfantul, bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

Plansul de luni seara - Sfantul Efrem Sirul

Primeste rugaciunea gurii celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, si sa nu Te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie sa il judeci nevrednic de mangaierea Ta.

Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea ratacita, ca pustiu m-am facut de toata osardia si cugetarea spre a ma indrepta pe sine-mi. Ca, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, intunecat am sufletul meu si din betia patimilor impaclata am inima mea.

Marturisesc Tie, Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea mea, rautatea, dobitocia. Voi spune iarasi toata a Ta veselie, dulceata pe care ai facut-o cu mine pentru bunatatea Ta, Iubitorule de oameni.

Dintru intaia varsta m-am facut intaratator, fara de osardie catre bunatate, a toata rautatea aflator, a tot pacatul lesne lucrator. Si insuti, o, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea pentru indurarile Tale cele multe, Fiule al lui Dumnezeu.

Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage iarasi pe mine darul Tau catre viata, si eu mai vartos catre moarte cu buna osardie ma duc, ca prea-reaua obisnuinta a trandaviei mele ma trage pe mine, si nevrand, catre sinesi.

Grea este obisnuinta patimilor; leaga mintea mea cu legaturi nedezlegate; si dorite, si iubite se afla mie de-a pururea legaturile. Cu obisnuinta curselor ma leg eu, ticalosul, si ma bucur, legat fiind. Cufundat sunt intru iadul cel prea-amar si ma indulcesc. In fiecare zi vrajmasul innoieste legaturile mele, si eu ma bucur.

O, mult-mestesugirea vrajmasului! Ma leaga pe mine cu legaturi pe care eu nu le voiesc, insa de-a pururea imi aduce mie niste legaturi ca acestea si curse pe care eu cu multa dulceata le primesc; ca imi cunoaste aplecarea si voirea, ca este mai tare, si intru o clipeala imi aduce legatura pe care o voiesc.

Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, ocara si rusinea; ca m-am ferecat eu ca si cu niste obezi intru voile mele. Ca, putand sa zdrobesc legaturile intru o clipeala de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu voiesc sa fac aceasta, de trandavire biruit fiind si obisnuintei patimilor cu aplecarea si voirea robind.

Aceasta este iarasi mai cumplit si plans de rusine plin, ca eu cu voirile mele merg la vrajmasul meu. Ma leaga pe mine si ma omor in patimi de care el se bucura. Si, putand sa zdrobesc legaturile, nu voiesc. Putand sa fug de cursa, nu poftesc.

Este oare altceva mai amar decat plansul si tanguirea aceasta? Este oare alta rusine decat aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar decat rusinea aceasta, decat a face cineva voile vrajmasului sau.

Si asa aflandu-ma eu, netrebnicul, si cunoscand legaturile mele, le ascund pe ele cu chip de evlavie. Si constiinta mea ma mustra pe mine pentru acestea pe care le lucrez. Pentru fiecare ma mustra: Pentru ce nu te trezvesti, ticaloase? Au nu stii ca langa usa este infricosata zi a Judecatii? Scoala-te ca un puternic; rupe-ti legaturile tale. Intru tine este puterea dezlegarii si a legarii.

Cu aceasta de-a pururea ma mustra pe mine sfanta constiinta, si nu voiesc din legaturile curselor sa ma izbavesc. Ma tanguiesc si suspin pentru acestea in fiecare zi, si intru insesi patimile ma aflu legat. Ticait si ticalos sunt eu, nesporit intru lucrul cel bun al vietii mele, netemandu-ma de cursele mortii.

Trupul meu este imbracat cu chip de evlavie inaintea privitorilor mei, iar sufletul s-a ferecat in ganduri necuvioase ca in niste obezi. Din afara ma fac evlavios cu sarguinta, si din launtru sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu.

Imi indulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind si rau cu voirea. Si ce oare voi face in ziua cunostintei, cand Dumnezeu le va arata pe toate inaintea Divanului? Mare frica ticaloseste inima mea adeseori, de vreme ce ma strang cu lanturile nemarginitelor mele faradelegi. Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci, daca nu voi imblanzi aici cu lacrimi pe Judecatorul.

Pentru aceasta ma rog sa nu iti incui indurarile Tale, Stapane, intru urgie, ca insuti astepti intoarcerea mea. Caci nu voiesti sa vezi pe cineva in foc arzandu-se, ca voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica.

Deci, indraznind la indurarile tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta rugandu-ma: Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu si straluceste-mi mie raza de lumina in cugetul meu mai inainte de a ma duce eu la Judecata ce va sa-mi fie infricosata, unde nu este nicidecum cu putinta a ma pocai pentru rautati.

Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul, cum ma duc ne-gata cu totul si gol de fapte bune. Frica si temere ma cuprinde pe mine, ca ma vad pe sine-mi fara de osardie spre bunatate; si cu ganduri impotrivnice ma viscolesc, ca ma plec dracilor, care cu dezmierdarile spre pierzare ma amagesc.

Intru multe ma socotesc a fi trebuincios, de nu ma va mustra constiinta mea. Ma aseman negutatorului trandav si lenevos care isi pagubeste zi de zi castigul. Asa eu, ticalosul, ma pagubesc de bunatatile cele ceresti intru multele invaluiri care ma trag pe mine la cele rele.

Caci ma simt intru sine-mi cum ma fur in fiecare ceas si nevrand ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma spaimantez intru voirea mea, cea prea-rea intru scarbe, intru care de-a pururea pacatuieste in multe feluri. Ma spaimantez intru pocainta mea, cum nu are infranarea ca temelie tare a zidirii; ca nu o lasa pe dansa vrajmasul sufletului meu.

In fiecare zi pun temelie a zidirii, si iarasi cu mainile mele risipesc osteneala mea. Nu a pus inceput bun pocainta mea cea buna. Sfarsit iarasi nu are prea-reaua mea lenevire. Cu voia rob m-am facut trandaviei de catre vrajmasul meu, prea-cu-osardie savarsind toate cele iubite lui.

Cine va da capului meu apa mult-nepovestita si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa izvorasca de-a pururea lacrimi si sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu ca sa trimita darul Sau mie, pacatosului, si din marea cea innebunita - care cu valurile pacatelor se inviforeaza cu furtuni in fiecare ceas - sa traga sufletul meu? Caci voile mele au biruit ranile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare.

Muierea aceea, curva, deodata intreg-inteleapta s-a aratat, fiindca s-a spaimantat si s-a sarguit, de vreme ce a urat lucrurile pacatului celui rusinos, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii. Iar eu, pentru patimile pacatului in fiecare zi rugandu-ma, nu ma departez de acestea, ci raman de-a pururea, nebunul, intru obiceiul meu cel rau.

Spre nadejde de pocainta imi este asteptarea mea, mie, care ma fur intru desarta fagaduinta a ei. De-a pururea zicand sa ma pocaiesc, niciodata nu ma pocaiesc. Numai cu graiurile ma pocaiesc cu sarguinta, iar cu lucrurile la mare departare stau de pocainta. Iar daca sunt intru odihna, imi uit si firea mea, ca fac intru cunostinta raul si spre urgisire pacatuiesc.

Isav loc de pocainta nu a aflat, de vreme ce spre urgisire a facut pacatul, si nu rapindu-se a pacatuit; caci nu prin inselare, ci intru cunostinta a pacatuit. Si sfatuindu-se, si pe parintii sai i-a amarat, si de Dumnezeu nu s-a rusinat. Si Iuda vanzatorul loc de pocainta nu a aflat, ca impreuna cu Domnul fiind a pacatuit, si stia ceea ce facea, de vreme ce avea cercarea darului.

Deci, pentru pacatele mele cele intru cunostinta facute, ce voi astepta eu, ticalosul? Si daca cel ce numai a gandit raul intocmai este cu cel ce l-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi ale faradelegilor mele?

Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit cu Core au fost inghititi, nimic nicidecum zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie asemenea au patimit. Si Saul, cu gandurile slujirii de idoli invoindu-se, s-a lepadat de la Dumnezeu. Si Ahitofel, numai sfatuind intru pacat, a murit. Si fii lui Aaron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocaintanu au aflat.

Iau in minte fapta mea, si privesc la invoirea mea, si astept hotararea dreptatii, si aratat voi zice ca este dreapta. Pentru ce ma amageste chipul portului meu, strain fiind de faptele bune si cele impotrivnice facand inaintea lui Dumnezeu, Celui ce toate le vede?

Bine mustrandu-se au patimit fariseii, cand Mantuitorul Hristos zicea ca fatarnic este chipul portului lor. Si mie inca de multe ori mi se intimpla atata nelesnire si greutate ca, de constiinta mea mustrandu-ma, ma ingretosez si aspra mi se pare mie ca este mustrarea.

Amar este adevarul celor ce se sarguiesc sa il tainuiasca. Mi se va descoperi chipul portului si se vor arata viermii mei; si voi dezveli fata spoielii si vor vedea cei ce sunt de fata fatarnicia mormantului, si puterea faptei noastre vor socoti-o, si vor privi asemanarea cea fariseiasca. Si, pentru ca aici nu se face aratata, focul o va lamuri la Judecata, dupa cum zice Apostolul.

Tinde-mi mie mana de ajutor, celui ce pe jos ma tarasc, Doamne; caci voind a ma scula, nu pot, fiindca sarcina pacatelor mele prea m-a ingreuiat si obiceiul cel rau ma opreste si ma tine pe mine. Vad, si ca intr-o negura umblu si intru mult intuneric. Misc mana mea, si ca un slabanog sunt.

Sarguitor sunt, dar degrab ma ingretosez. Ma rog sa ma izbavesc si postind ma stramtorez. Voie buna am, insa de oarecare sila ma impiedic. Catre slavoslovie sunt iubitor de osteneala, dar nu ma sarguiesc catre placerea de Dumnezeu.

Cum voi indrazni sa cer lasare pentru pacatele mele cele mai dinainte, petrecerea mea cea mai dintai nicidecum uitand-o? Sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi care se strica, poftele amagirii celei mai dinainte nelepadandu-le?

Vai mie, cum voi suferi mustrarile lucrurilor mele celor necuvioase si ale gandurilor! Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale! Gura nevrednica striga catre Tine, Stapane, si inima nu curata, si suflet intru pacate intinat.

Auzi-ma pe mine pentru bunatatea Ta si sa nu lepezi cererea mea; ca nu lepezi cererea celor ce se pocaiesc intru adevar. Iar pocainta mea nu este curata, ci stricata. Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat.

Intareste inima mea intru frica Ta, Doamne. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Biruiasca bunatatea Ta rautatea cea dintru mine. Biruiasca lumina darului Tau intunericul cel dintru mine. Pleaca-Te, Bunule Doamne, nu pentru dreptatile mele, ca nu am nici o bunatate, ci pentru indurarile Tale si pentru multa si negraita bunatatea Ta.

Ridica de a doua oara madularele mele, pe care le-a frant pacatul si lumineaza inima mea, pe care a intunecat-o pofta cea rea. Izbaveste-ma pe mine de tot lucrul rau, ca nu desavarsit sa ma surpe pe mine impotrivnicul.

Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine. Sa nu-mi spui mie: «Amin zic tie, nu te stiu pe tine!» Mantuieste, Doamne, din moarte sufletul necajit, Cela ce ai stapanire peste viata si peste moarte. Caci Tu ai zis, Stapane: «Cereti si se va da voua!»

Curata-ma, Doamne, de tot pacatul mai inainte de sfarsit si-mi daruieste mie, Iubitorule de oameni, intru toata viata mea aceasta putina sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunilor mele celor sufletesti, ca sa pot plati de aici din cele multe inscrisuri ale mele macar putine invinuiri; si acolo voi fi mantuit prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, cand va tremura tot sufletul de slava Ta cea infricosatoare.

Asa, Stapane, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut, auzi-ma si primeste cererea pacatosului si nevrednicului robului Tau. Pacatos sunt eu, mai mult decat tot omul, in dar mantuieste-ma cu darul Tau, ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slava, si multumita, si inchinaciune iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

Rugaciunea care se rosteste in Sfantul si Marele Post

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.

Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, sluga Ta. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sä nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.