Cei ce iubiti pe Domnul, urati pe cele rele

"Cei ce iubiti pe Domnul, urati pe cele rele". Psalm XCVI, 11

Cand dumnezeiescul David, invatatorul lumii, zice: "Cei ce iubiti pe Domnul, urati cele rele", aceasta inseamna: "Cei ce iubiti pe Dumnezeu, temeti-va de Domnul".

Fiindca el ii vede ca si dupa ce au inceput sa iubeasca pe Dumnezeu, rautatea incearca sa-i atraga si sa li se strecoare in suflet. De aceea, pe buna dreptate, le porunceste celor ce iubesc pe Domnul si au ajuns la aceasta stare, sa fie inca cu luare aminte si sa urasca rautatea. Iar daca nu v-ati invatat sa o urati, trebuie sa va temeti inca. Pentru ca, daca n-ar fi aceasta de temut, n-ar fi spus proorocul David celor ce iubesc pe Hristos sa o urasca.

Caci, desi bucuria si veselia de Dumnezeu este o stare inalta si dumnezeiasca si cu adevarat plina de har, cel ce o are putand privi in ea taine mai presus de fire, sufletul nostru este schimbacios prin fire si nu e despartit de lutul pamantesc si de trupul ce creste din el, ca sa nu se teama totdeauna in lupta lui de consimtea cu el. Ci e injugat, in chip neinteles, cu el si respira oarecum impreuna cu el vrand-nevrand si patimeste impreuna cu el si se schimba in unele privinte impreuna cu el, prin fire, incat ar putea spune cineva ca nu are stapanire asupra lui. Si trupul ii este un potrivnic neobosit, cautand pretutindeni carlige de care ar putea sa-l apuce pentru a-l rasturna.

De aceea, e nevoie de lupta si de rugaciune, din pricina fricii. Daca Adam ar fi avut frica cuvenita in atata covarsire a darului proorociei si asemanarii cu Dumnezeu de care se bucura, n-ar fi fost biruit cu atata necinste, si nici Samson cel nascut din fagaduinta (Judecatori XIII, 24) si purtatorul de Dumnezeu David si multi altii, intre care si minunatul Solomon.

Deci, daca acestia atat de mari au avut nevoie de temere si de lupta si de luare aminte insotita de rugaciune, socoteste cat de mult au nevoie de acestea cei ce n-au dobandit darul si lucrarea mai presus de fire a Duhului? Caci ei nu s-au ridicat la dragostea extatica dumnezeiasca si la betia nebuna a vederii frumusetii lui Dumnezeu.

Calist Patriarhul